Poate ceva prea personal...

Ca de obicei mi-am petrecut o parte din weekend citind,mergand la tara ,stand degeaba si ascultand muzica.Sunt singurele lucruri pe care am fost in stare sa le fac in ultima vreme.Imi doream atat de mult sa pot iesi din casa,sa pot face altceva,dar era inutil.Ma simt atat de neputincioasa in ceea ce priveste starea mea si simt ca nimic nu ar putea schimba asta.Am intrat pe net,cred ca in cautare de...aaa..nici eu nu stiam sigur,nu am stat mult si am iesit,apoi imi iau cartea si ma apuc de citit.Am terminat si cu asta si am zis sa ascult din nou melodiile acelea care imi dau o stare si mai deplorabila.Ma simt inutila,absenta,nu ma pot regasi in nimic,nu imi mai pot afisa zambetul acela tembel care imi exprima buna dispozitie.

De cateva saptamani bune,cred ca de mai mult de o luna,nu pot face altceva decat sa gasesc scuze inutile si prostesti,pentru a nu ma intalni cu cei la care,de fapt,tin suficient de mult. Nu pot sa stiu totusi de ce ma agat de ultimile zdrente din vesmantul sperantei care e rupt si s-a spulberat in vant.Dar oare de ce tu,cel care citesti aceste randuri,ai cazut asemenea mie,prada unor contraziceri asemanatoare anul trecut,luna trecuta,saptamana trecuta?
Degeaba ar incerca cineva sa traga de un colt de umbra. Degeaba!Toate imi par atat,atat de sterse,searbade,fara noima,imi lipseste indemnul,scopul,nadejdea,rasplata,visul . Totul.

De ce continuam sa luptam uneori pentru ceva inutil,cand vom intelge ca in viata nimeni si nimic nu poate leza pe nimeni,ca fiecare dintre noi e raspunzator pentru ceea ce simte si nu putem da vina pe altul pentru asta?