
Ne luptam zi de zi pentru castigarea respectului cuvenit,pentru castigarea dreptului la viata,dar, pentru numele lui D-zeu, avem dreptul de a trai,cu el ne nastem,cu el traim,cu el murim.E un risc pe care ni-l asumam sau un lucru pe care il dobandim fara a dori asta cu adevarat,dar sunt si persoane care se lupta inutil cu asta,persoane care stiu ca razboiul e pierdut de mult,dar continua sa lupte. Pentru ei conteaza fiecare clipa cu adevarat,pentru ei o clipa este o eternitate,iar eternitatea merita traita.
Degeaba ne-am putea dori o viata noua, cand nu suntem in stare sa ne-o traim nici pe aceasta. Spunem adesea ca mai avem timp, ca vom face maine, ca nu putem azi,ca suntem prea obositi sauplictisiti sau orice alt ceva care sa ne atraga atentia de la ceea ce dorim sa facem cu adevarat.Intr-adevar,mii de oameni se straduiesc sa-si castige zilnic micul lor salariu.Dar pentru ce? Pentru a-si castiga viata? Chiar nu am putea trai fara zecile de lucruri materiale care ne conconjoara? Nu am putea fi fericiti doar avandu-i pe cei dragi alaturi ? Nu fericirea era acea starea a constiintei generata de propriile valori?De ce acest lucru? Pentru simplul motiv ca suntem raspunzatori de faptele noastre,de ceea ce gandim,de felul in care apreciem viata si nu suntem inimi care intra in ignoranta.Si totusi,de ce?Pentru ca fericirea nu depinde de context,ci de caracter;pentru ca fericirea nu e a acelora ce au,ci a acelora ce iau ce-i mai frumos din viata;pentru ca fericirea este a celor ce dau ce-i mai bun din ei;pentru ca fericirea este a celor ce privesc din persperctiva cerului,de unde totul pare mereu mai bine;pentru ca fericirea este pentru cei ce iubesc si care cred ca fericirea are chipul celui drag,luminat de dragoste mereu.
Degeaba ne-am putea dori o viata noua, cand nu suntem in stare sa ne-o traim nici pe aceasta. Spunem adesea ca mai avem timp, ca vom face maine, ca nu putem azi,ca suntem prea obositi sauplictisiti sau orice alt ceva care sa ne atraga atentia de la ceea ce dorim sa facem cu adevarat.Intr-adevar,mii de oameni se straduiesc sa-si castige zilnic micul lor salariu.Dar pentru ce? Pentru a-si castiga viata? Chiar nu am putea trai fara zecile de lucruri materiale care ne conconjoara? Nu am putea fi fericiti doar avandu-i pe cei dragi alaturi ? Nu fericirea era acea starea a constiintei generata de propriile valori?De ce acest lucru? Pentru simplul motiv ca suntem raspunzatori de faptele noastre,de ceea ce gandim,de felul in care apreciem viata si nu suntem inimi care intra in ignoranta.Si totusi,de ce?Pentru ca fericirea nu depinde de context,ci de caracter;pentru ca fericirea nu e a acelora ce au,ci a acelora ce iau ce-i mai frumos din viata;pentru ca fericirea este a celor ce dau ce-i mai bun din ei;pentru ca fericirea este a celor ce privesc din persperctiva cerului,de unde totul pare mereu mai bine;pentru ca fericirea este pentru cei ce iubesc si care cred ca fericirea are chipul celui drag,luminat de dragoste mereu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu