Inca din copilarie,descoperim ca atat parintii si colegii,cat si prietenii pot fi manipulati daca apelam la mici minciuni care tin de comportamentul sau de atitudinea noastra.Si,stim cu totii,cam toata lumea minte,Incepand de la banala afirmatie>, care poate sa fie o minciuna nevinovata,pana la minciuni care au un scop bine definit care poate fi atins numai apeland la inventii de natura psihologica.

Mintim fara sa ne gandim in mod special la cei din jurul nostru.Mintim din cauza nevoii de justificare-minciuna ca reflex a fricii-, mintim din cauza timiditatii ca acei oameni introvertiti care au o mare problema cand trebuie sa minta:au impresia ca sunt transparenti si ca pana si ultimul fraieri isi da seama de asta,sau mintim din cauza spiritului de demnitate de tipul mincinosuuil Machiaveli.Mintim pentru ca ne e frica de consecintele adevarului.Mintim pentru ca suntem goi pe dinauntru.

Ai încercat vreodata sa iti imaginezi o lume in care nimeni nu minte?O lume în care nimeni nu e ipocrit?E o utopie.Nici nu merita discutata problema utilitatii acestei atitudini generale intrucat intotdeauna vor exista oameni rai,de la mincinosi,pana la criminali si hoti.

Sa incercam ceva mai simplu:ai incercat vreodata sa te gandesti cum ai fi tu daca ai renunta la minciuna si la ipocrizie?-Poate ca vei zice ca nu e posibil, ca traim intr-o lume in care nu poti fi onest.


A minti spre folosul tau e o inselaciune,a minti spre folosul altcuiva e o frauda,a minti pentru a dauna e calomnie;dintre toate soiurile de minciuna,acesta e cel mai josnic.A minti fara folos nici paguba pentru tine sau pentru altii nu este a minti:nu e minciuna, e fictiune,dupa cum afirma J.J.Rousseau.