Desi poate adevarata viata nu poate fi gasita decat in autenticitate ,convingerea ne poate face sa afirmam ca “a gandi e tot una cu a fi”. La acest lucru contribuie societatea care creeaza astfel o idee falsa despre ceea ce suntem, lasandu-ne raspunzatori de o intreaga structura alcatuita din ambitii si conditionari.

De ce s-ar mai numi ego,daca ceilalti incearca sa-l adapteze in functie de sistem sau in functie de ceea ce este mai bine pentru ei, decat pentru noi insine?


Prin ego intelegem propria persoana.Dar cum ramane cu propria persoana atunci cand “ei” ne slefuiesc egoul prin intermediul scolii,al bisericii, pana cand fiecare om isi uita inocenta , ramanand doar cu un ego urias. El este acum pregatit sa intre cu adevarat in sistem , fiind un instrument de exploatare din care cu greu va mai razbate o farama din sine.

De aceea,acest ego nu poate produce altceva decat suferinta, durere, conflicte, frustrari,nebunie, iar adevarata fiinta nu poate fi descoperita decat daca ,poate, ne-am distruge egoul bucata cu bucata ,pana cand vom renunta la orice imagine pe care ne-a format-o societatea.